Limba franceză (le français, la langue française) este o limbă romanică pe un substrat galic şi un adstrat franc care a suferit o dezvoltare proprie, organizată de către grupuri de intelectuali (precum Pléiade) sau de instituţii (precum Academia franceză). Ea aparţine familiei de limbi galo-romanice; chiar dacă în Franţa sunt vorbite o multitudine de limbi (numite în general „dialecte”, împărţite în două mari familii, limbi nordice (langues d'Oïl) şi limbi sudice (langue d'oc), cele care aparţin familiei occitano-catalană), franceza, limba de la curte, este o sinteză după literatura tuturor, în principal a celor nordice; franceza nu este în orice caz rezultatul promovării unui singur „dialect”, după cum spune numele francien, care arată că se vorbeşte despre Île-de-France, acesta este doar un mit.
Codul limbii este fr respectiv fra sau fre (după ISO 639); pentru Franceza Veche (842 până la 1400), codul este fro şi pentru Franceza Medie (ca. 1400 până la 1600) codul este frm.
Se estimează la modul general că primul text scris în protofranceză (sau romana lingua sau chiar roman) este atestat prin Jurămintele de la Strasbourg din 842, chiar dacă prima menţiune a existenţei unei limbi romanice nu data decât din 813, de la Sinodul Turnurilor. Primul text literar, Séquence de sainte Eulalie a apărut între 880 şi 881. În 1539 Dictatul de la Villers-Cotterêts a impus franceza ca limbă în administraţie şi în tribunale.
Printre primele opere principale :
Astăzi, franceza este singura limbă oficială a unui număr mare de ţări şi folosită în mod larg în alte câteva. O parte din naţiunile care utilizează această limbă s-au regrupat în Organizaţia internaţională a Francofoniei.
modifică Ţări cu franceza ca singură limbă oficială
modifică Ţări în care limba franceza este una dintre limbile oficiale
modifică Ţări în care limba franceză este folosită în mod curent
modifică Legături externe
|