WikiPortallus: Instituţie.html

Instituţiile sunt un set de reguli formale sau reguli informale generatoare de ordine în raporturile sociale; ele "reprezintă regulile jocului" sau într-o altă exprimare sunt constrângeri create de indivizi pentru a da formă interacţiunii umane.

modifică Diverse definiţii

modifică Exemple de instituţii

Înainte de a trece în revistă câteva din instituţiile întâlnite în societăţile umane e necesară oferirea unui răspuns la întrebarea Cum pot fi distinse instituţiile de simplele reguli comportamentale ? Regulile comporatamentale de forma: „plăteşte facturile în ziua de salar”, „fă 10 minute de exerciţii fizice în fiecare zi”, „un control medical se face o dată pe an ” nu sunt instituţii. Pentru ca un set de reguli să poată fi o instituţie e necesar ca aceste reguli să fie împărtăşite de o mare parte a membrilor societăţii(sau comunităţii). Totodată conform definiţiei instituţiei(vezi definiţia 1) instituţiile structurează interacţiunile umane.

modifică Instituţii juridice

Instituţiile juridice reprezintă un ansamblu unitar de norme juridice legate între ele prin obiectul reglementării şi finalitatea lor.

modifică Instituţia contractului

Pentru detalii, vezi articolul Contractualismvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Familia şi instituţia căsătoriei

Chiar dacă de-a lungul istoriei familia şi implicit căsătoria au fost considerate fundamentul pe care este construită ordinea socială din punct de vedere instituţional, ea nu este foarte bine înţeleasă de multe ori. Instituţia căsătoriei înglobează atât reguli formale cât şi reguli informale. Pe parcursul istorie, occidentale cel puţin, se poate observa o oarecare trecere în plan secund a regulilor informale (religioase şi tradiţionale) din cadrul instituţiei căsătoriei şi o subliniere tot mai mare a rolului instituţiilor formale în asigurarea cadrului necesar căsătoriei. Deplasarea contractului, ca instituţie care guvernează legătura dintre părţile căsătorite, în aria organismelor laice este un fapt care demonstrează o dată în plus că instituţiile sunt într-o permanentă schimbare şi adaptare la nevoile societăţii.

Familia şi căsătoria sunt două instituţii care sublinează foarte bine interdependenţa dintre cultură şi regulile care guvernează societatea. Existenţa unui feedback între instituţii şi cultură are drept rezultat schimbarea instituţională şi chiar schimbarea opticii asupra căsătoriei şi familiei. Bunăoară elementele care stau la baza instituţiei căsătoriei sunt subiect de discuţie şi controversă. Vezi căsătoria între persoane de acelaşi sex.

O abordare instituţională contemporană a familie şi căsătoriei este aceea din The New World Of Economics scrisă de McKenzie şi Gordon Tullock. Conform acestora căsătoria este un contract între un bărbat şi o femeie (sau între două părţi de acelaşi sex), motiv pentru care analiza acesteia poate fi analizată în termeni de costuri şi beneficii:

modifică Tutela

modifică Răspunderea civilă

modifică Democraţia ca instituţie

Pentru detalii, vezi articolul Democraţievezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Instituţiile în ştiinţele sociale

modifică Tipuri de instituţii

modifică Instituţii formale

modifică Instituţii informale

Pot fi identificate cu constrângerile informale. Douglass North consideră că acestea sunt transmise prin cultură de la un membru al societăţii la altul. Ele există sub forma obiceiurilor, rutinelor, tradiţiilor, tabuuri, etc. Nerespectarea acestor instituţii atrage pedepse informale, sub forma oprobriului public.

modifică Funcţiile instituţiilor

W. Richard Scott consideră că ar fi eficientă o anumită sistematizare a instituţiilor. Identificarea presupoziţiilor, a mecanismelor şi a indicatorilor precum şi prezentarea caracteristicilor instituţiilor care generează diverse teorii instituţionale este aspectul pozitiv al clasificării şi are ca rezultat identificarea erorilor teoretice care ar putea apărea în viitor. ³

Această sitematizare are la bază „cei trei piloni ai instituţiilor” ⁴ văzuţi ca: sisteme de reglementare, sisteme normative şi sisteme cultural-cognitive.

modifică Funcţia reglatoare

Instituţiile constrâng şi reglementează comportamentul actorilor la viaţa socială. Capacitatea instituţiilor de a reglementa comportamentul este un proces complex şi se face printr-o serie de activităţi explicite: activităţi de stabilire a regulilor, de monitorizare şi sancţionare.

Procesele de reglementare instituţională însumează aspectele care privesc stabilirea unor reguli, capacitatea de verificare a acestora şi puterea de a sancţiona sau de a oferi stimulente.

modifică Funcţia normativă

Ideea de normativitate în analiza instituţiilor are în centrul atenţiei valorile şi normele însumate în perspectivele comune ale indivizilor prin mecanisme normative.

modifică Funcţia cultural-cognitivă

Această funcţie are în vedere concepţiile împărtăşite care formează „natura realităţii sociale şi cadrele prin care se produce semnificaţia”.⁵

Această perspectivă subliniază faptul că este nevoie de o mediere între stimulii primiţi din exterior şi răspunsul individului. Instituţiile sunt reprezentate prin modele mentale. Ceea ce oferă instituţiilor acest statut sunt valorile socio-culturale existente în comunitate sau societate şi însuşite de indivizi.

modifică Instituţii şi cooperare

Orice discuţie despre instituţii trebuie să aibă în vedere problema libertăţii. De ce avem nevoie de constrângeri instituţionale? este una din întrebările la care trebuie să răspundă o teorie a instituţiilor.

modifică Instituţiile în economie

Douglass North consideră că fără constrângeri instituţionale comportamentul egoist al indivizilor face dificil schimbul complex deoarece o parte implicată într-un schimb nu are siguranţa că cealaltă parte va respecta contractul.

North consideră că instituţiile comportamentale rezolvă problemele de coordonare între indivizi. Existând anumite costuri de schimb, părţile implicate într-o anumită tranzacţie încearcă să-şi minimalizeze costurile de măsurare. Prin costuri de măsurare, North înţelege o instituţie care ajută părţile care iau parte la schimburile sociale să se coordoneze, oferind aceeaşi unitate de măsură celor dintr-o anumită comunitate. Unitatea de măsură poate înţeleasă în sensul propriu (standardizarea unor unităţi de măsură) sau figurat şi are ca rezultat oferirea unor datedespre performanţa schimbului unor terţi.

Conform lui North, datorită schimburilor dintre persoane sau grupuri de persoane, dar şi din dorinţa fiecărui participant la o anumită tranzacţie, de a obţine maxim de beneficii, uneori respectarea instituţiilor formale (şi mai ales a celor informale) trece în plan secund. Instituţia contractului este semnificativă în cazul tranzacţiilor, iar părţile implicate în schimb „trebuie să poată impune respectarea contractului la un astfel de cost, încât schimbul să fie profitabil pentru ele”.

modifică Instituţiile în ştiinţele politice

Rothstein⁶împarte sistemele de guvernare în două: democratice şi nedemocratice. În prima perspectivă societăţile democratice sunt centrate pe comunitate; ele presupun existenţa unui grup de oameni care împărtăşesc interese comune.

A doua perspectivă, numită şi dictatorială, implică existenţa a două părţi care intră în conflict, conducător pe de o parte şi conduşi pe de altă parte. Necesitatea unor instituţii este extrasă în acest caz din nevoia de a aplana conflictul şi instaurarea unor reguli ale jocului care să impună un cadru de convieţuire paşnic.

Rothstein consideră că ambele societăţi au nevoie de patru tipuri fundamentale de instituţii. Cele patru tipuri de instituţii sunt identificate de autor astfel: instituţia care formulează reguli, instituţia care aplică reguli, instituţia de adjudecare a regulilor, instituţia de susţinere a regulilor.

Instituţia care formulează reguli este necesară în cazul societăţilor democratice pentru a instaura reguli valabile pentru toţi membrii comunităţii şi pentru a urmări atingerea intereselor comune. Acelaşi tip de instituţie este folosită în cazul societăţilor nedemocratice pentru a crea legitimitate printre cei subordonaţi grupurilor de putere.

Instituţia care aplică reguli are ca obiectiv implementarea deciziilor instituţiilor care formulează reguli, în cazul societăţilor democratice. În cazul celor nedemocratice acest tip de instituţii acţionează în ideea implementării voinţei conducătorilor.

Instituţia de susţinere a regulilor în cazul societăţilor democratice, încearcă să rezolve disputele asupra înţelegerii regulilor şi aplicarea acestora în cazuri particulare. În cazul societăţilor nedemocratice, instituţiile de forma aceasta au în plan rezolvarea disputelor dintre supuşi.

În cele din urmă, pedepsirea celor care încalcă regulile este atributul instituţiei de susţinere a regulilor, în cazul societăţilor democratice. În cazul celor nedemocratice, instituţiile sunt create pentru a-i pedepsi pe cei care contestă puterea conducătorului sau a grupului conducător.

Instituţie.html

Cuprins