Filip al II-lea al Spaniei.html

Filip II
Rege al Spaniei, Portugaliei şi Neapolelui Rege consort al Angliei şi al Irlandei

Filip al II-lea de Tiţian
Domnie	16 ian. 1556–13 sept. 1598
Născut	21 mai 1527
	Valladolid, Spania
Decedat	13 septembrie 1598
	Madrid, Spania
Predecesor	Carol Quintul
Succesor	Filip III
Căsătorit cu	Maria a Portugaliei Maria I a Angliei Elisabeta de Valois Anna de Austria
Urmaşi	Charles, Prinţ de Asturia Infanta Isabela Clara Eugenia a Spaniei Caterina Michelle a Spaniei Filip III Maria a Spaniei Ferdinand, Prinţ de Asturia Diego, Prinţ de Asturia
Casa Regală	Casa de Habsburg
Tată	Carol Quintul
Mamă	Isabela a Portugaliei

Filip al II-lea (spaniolă: Felipe II de Habsburgo; portugheză: Filipe I) (n. 21 mai 1527 – d. 13 septembrie 1598) a fost rege al Spaniei în perioada 1556 - 1598, rege al Neapole şi al Siciliei în perioada 1554 - 1598, rege al Angliei (co-regent cu Maria I) în perioada 1554 - 1558, rege al Portugaliei şi al Algarves (ca Filip I) în perioada 1580 - 1598 şi rege al Chile în perioada 1554 - 1556.

A fost fiul lui Carol Quintul şi al Elisabetei de Portugalia, fiica regelui Manuel I al Portugaliei. A primit o educaţie aleasă, biblioteca lui avînd 13.500 de cărţi.

modifică Portugalia

Din anul 1580 Filip II a devenit Filip I, rege al Portugaliei, după ce a reuşit să se impună candidatului oponent Antonio de Crato ce s-a incoronat el însuşi rege al Portugaliei. Regele a remarcat din timp, din 1554, că trebuie sä recunoască, ca frate vitreg, pe Ioan de Austria care a fost recunoscut deja, în secret, de tatăl lui, Carol Quintul. Prima soţie a regelui a fost Maria de Portugalia cu care s-a căsătorit în 1543 şi, împreună, au avut un fiu, pe Don Carlos. Această căsătorie a unit Spania cu Portugalia între anii 1580 şi 1640. Mai târziu a fost observată greşeala făcută prin căsătoria înrudită (cei doi erau veri), fiul lor fiind handicapat fizic şi mintal.

modifică Anglia

După moartea soţiei lui, Maria (12 iulie 1545), a urmat căsătoria de alianţă cu regina Maria I a Angliei la 25 iulie 1554, verişoara tatălui său, numită şi "mătuşa" sau Maria Tudor. Căsătoria a fost dezaprobată de curtea engleză, fiind o căsătorie cu ţeluri clar politice; în această perioadă el a folosit titlul de "rege al Angliei". La 16 ianuarie 1556 după retragerea lui Carol V (Quintul) din viaţa politică, devine Filip al II-lea, rege al Spaniei, dar revine în ţară numai după moartea tatălui său. În 1558 moare şi cea de-a doua soţie a lui, Maria Tudor, fără să-i lase urmaşi. Filip încearcă fără succes să se căsătorească cu sora mai tînără a Mariei Tudor, Elisabeta I a Angliei.

modifică Don Carlos

Bănuindu-l pe fiul său de a intriga împotriva lui, Don Carlos va fi arestat şi după un scurt timp va muri. Adversarii lui Filip îl acuză de omorârea fiului său propriu, care ar fi fost singurul urmaş legitim al regelui. Dacă Don Carlos ar fi ajuns rege, fiind debil mintal, s-ar fi ajuns la o criză de stat.

modifică Situaţia politică în Europa

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, între Spania şi Anglia situaţia politică devine tot mai încordată. Duşmănia dintre ele se datorează în mare parte inchiziţiei catolice spaniole. În anul 1559 se încheie pacea de la Cateau-Cambresis între Spania şi Franţa, după un război ce a durat 60 de ani. O condiţie a păcii încheiate a fost căsătoria lui Filip cu fiica regelui francez Henric II, Elisabeta de Valois, cu care va avea două fiice. El şi-a iubit soţia, după moartea căreia a căzut într-o stare de letargie.

Nepoata lui Filip, Ana de Austria, fiica impăratului Maximilian al II-lea, va fi soţia a patra a monarhului, cu care va avea trei fii, pe Ferdinand, Carlos şi Diego şi o fiică, pe Maria. În timpul domniei sale sunt cucerite Florida şi insulele Filipine, ce primesc numele regelui. În perioda regelui Filip situaţia financiară deficitară a statului este agravată de creşterea ameninţătoare a puterii otomane, la care se adaugă conflictul cu Anglia şi lupta pentru independenţă a „Ţărilor de Jos”, care alcătuiesc „Uniunea de la Utrecht” (1579), în 1581 declarându-se independente de Spania.

Filip reuşeşte să inlăture aceste conflicte numai parţial, prin îmbunătăţirea situaţiei financiare din veniturile aduse din coloniile americane, şi prin obţinerea prin căsătorie a coroanei portugheze.

modifică Armada spaniolă

Decapitarea reginei Scoţiei, Maria Stuart, a dat prilejul atacării Angliei de către Armada spaniolă, care insă va fi nimicită de flota engleză aflată sub conducerea lui Charles Howard şi Francis Drake (1558), fiind dotată cu o artilerie (tunuri) mai modernă si vase mai iuţi, adecvate unei luptei navale in Marea Nordului, înfrângerea suferită de spanioli fiind nu numai pierderea materialä (12.000 de spanioli în comparaţie cu cea engleză 6000-8000 de englezi căzuţi in luptă), dar şi pierderea renumelui de "invicibila Armadă" spaniolă. Această victorie engleză a fost începutul afirmării Angliei ca putere maritimă.