Electron.html



Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Electronul este o particulă subatomică fundamentală cu sarcină electrică negativă. Este un lepton de spin ½ care participă la interacţiunile electromagnetice, masa acestuia fiind de aproximativ 1/1836 din cea a protonului. Împreună cu nucleul atomic, electronii formeaza atomul. Interactiunea lor cu nucleii adiacenţi este principala cauză a legaturii chimice.

modifică Istorie

Numele de electron provine de la cuvântul grecesc chihlimbar, ήλεκτρον. Acest material a jucat un rol esenţial în descoperirea fenomenelor electrice. Grecii antici ştiau, de exemplu, că dacă o bucată de chihlimbar este frecată cu o bucată de blană, provoacă o sarcină electrică pe suprafaţa acestuia, care apoi poate crea o scânteie când este adus aproape de un obiect legat la sol.

Electronul ca o unitate de sarcină în electro-chimica a fost susţinut de G. Johnstone Stoney în 1874, care a inventat şi termenul de electron în 1894.

În această lucrare a fost făcută o estimare a volumului actual al celei mai uimitoare unităţi fundamentale a electricităţii, pentru care am îndrăznit să sugeram numele de electron.

—Stoney, George Johnstone (Octombrie 1894). "Of the "Electron," or Atom of Electricity". Philosophical Magazine 38 (5): 418-420. 

În timpul anilor 1890, un număr de fizicieni a afirmat că electricitatea poate fi concepută ca fiind formată din unitaţi individuale, cărora li s-au dat diferite nume, dar ele nu au fost realmente confirmate convingător.

Descoperirea electronului ca fiind o particulă subatomică a fost facută în 1897 de J.J. Thomson la Laboratorul Cavendish, la Universitatea Cambridge, în timp ce studia tuburile cu rază catodică. Un tub cu rază catodică este un cilindru de sticlă sigilat în care doi electrozi sunt separaţi în vid. Când este aplicat voltaj între electrozi, sunt generate raze catodice ceea ce face ca tubul să străluceasca. Prin acest experiment, Thomson a descoperit că sarcina negativă nu putea fi separată de raze (prin aplicarea magnetismului), şi că razele nu pot fi refractate de un câmp electric. El a dedus că aceste raze, mai degrabă decât unde, erau mai degrabă particule încărcate negativ, pe care le-a numit “corpusculi”(electroni). El le-a măsurat proporţia masei sarcinii electrice şi a descoperit că este de peste o mie de ori mai mică decât cea a unui ion de hidrogen, sugerând că fie erau foarte încărcaţi electric, fie aveau o masă foarte mică. Experimentele ulterioare ale altor oameni de ştiinţă au confirmat concluzia din urmă. Proporţia masei sarcinii electrice a fost şi la ei independentă de alegerea materialului catodului şi a gazului din tubul cu vid. Acesta l-a făcut pe Thomson să realizeze că ele sunt universale printre toate celelalte materiale.

Sarcina electronului a fost atent măsurată de R. A. Millikan în experimentul lui numit picătura de ulei în 1909.

Legea periodicităţii afirmă că proprietăţile chimice ale elementelor se repetă periodic şi este fundamentul tabelului periodic al elementelor. Legea în sine a fost explicată iniţial de masa atomică a elementului. Deşi tabelul periodic al elementelor prezintă şi câteva anomalii, s-au făcut eforturi pentru a le explica cât mai bine. În 1913, Henry Moseley a introdus conceptul numărului atomic şi a explicat legea periodicităţii din perspectiva numărului de protoni al fiecarui element. În acelasi an, Niels Bohr a demonstrat că electronii sunt de fapt cei care formeaza tabelul. În 1916, Gilbert Newton Lewis a explicat relaţia chimică a elementelor prin interacţiuni electronice.

modifică Clasificare

Electronul face parte din clasa particulelor subatomice numite leptoni, despre care se crede că sunt particule fundamentale.

Ca aproape toate particulele, electronii se pot comporta ca nişte unde. Acest lucru este numit dedublarea particulelor de unde, cunoscut mai mult sub numele de complementaritate inventat de Niels Bohr, şi poate fi demonstrat prin experimentul despicatura dubla.

Antiparticula electronului este pozitronul, care are mai degraba sarcină pozitivă decât negativă. Cel care a descoperit pozitronul, Carl D. Anderson a propus ca electronii standard să fie numiti negatoni, şi să se foloseasca termenul generic de electron pentru a descrie atât varianta cu sarcina pozitiva cât şi cea negativă. Astăzi, această utilizare este rar întalnită.

modifică Vezi şi

• Constante fizice
• Electronvolt