Danemarca.html



Kongeriget Danmark
Regatul Danemarcei

Drapel Stema
Deviză naţională Regală: Guds hjælp, Folkets kærlighed, Danmarks styrke (Ajutor de la Dumnezeu, iubirea poporului, puterea Danemarcei)
Imn naţional Der er et yndigt land (Aceasta este o ţară plăcută)
Capitală  • Populaţie  • Coordonate	Copenhaga 503.699 (2007) 55°40′30″N, 12°34′32″E
Limbă oficială	daneză¹
Sistem politic	monarhie constituţională
Regină Prim Ministru	Margareta II Anders Fogh Rasmussen
Suprafaţă  • Totală  • % apa	Loc 134 43.094 km² 1,6
Populaţie  • Totală  • Densitate	Loc 109 5.447.084 128,48 loc./km²
PIB (nominal)  • Total (2006)  • PIB per capita	Loc 27 $256,3 de miliarde $46.600
PIB (PPC)  • Total (2006)  • PIB per capita	Loc 45 $198,5 de miliarde $37.000
IDU (2004)	0,943 (loc 15) – înalt
Monedă	coroană daneză (DKK) = 100 øre
Fus orar  • vară	UTC+1 UTC+2
Domeniu internet	.dk
Prefix telefonic	+45
Prefix radiofonic	5PA-5QZ
Siglă pentru maşini	DK
Cod ISO	208 / DNK / DK
Membru al: ONU, UE, CSB, OTAN, Consiliul Nordic
1 Daneza este cooficială cu groenlandeză la Groenlanda şi cu feroeză la Insulele Feroe.
Toate statele lumii

Danemarca (daneză Danmark) sau Regatul Danemarcei (Kongeriget Danmark) este din punct de vedere geografic cea mai mică şi cea mai sudică ţară a Europei de Nord, şi de asemenea cea mai veche. Aflată la nord de Germania (singurul vecin terestru), la sud-vest de Suedia, şi la sud de Norvegia, se află la 56°00′00″N, 10°00′00″E în Scandinavia aflată în Europa de Nord, dar nu în Peninsula Scandinavă. Danemarca se află la limita dintre Marea Baltică şi Marea Nordului, şi e formată dintr-o peninsulă numită Iutlanda (Jylland) legată de Germania de nord, insulele Funen (Fyn), Zealand (Sjælland), Bornholm (Bornholm) şi numeroase insule mai mici, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez.

Danemarca este o monarhie constituţională şi face parte din Uniunea Europeană. Groenlanda şi Insulele Faroe sunt teritorii daneze autonome.

modifică Etimologie

Etimologia cuvântului Danemarca (daneză Danmark) este nesigură, existând puţine surse, iar experţii avînd două interpretări asupra numelui. Ambele susţin că terminaţia -mark înseamnă pădure virgină (teritoriu nelocuit).

Cuvântul pare a proveni din cuvântul german/francez Danemark, unul dintre marşurile organizate de Charlemagne în jurul anului 800 în partea sudică a insulei Iutlanda.

modifică Istorie

Pentru detalii, vezi articolul  istoria Danemarceivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Originile exacte ale Danemarcei s-au pierdut în istorie. Cea mai veche Danevirke este din secolul al şaptelea, în acelaşi timp cu noul alfabet runic. Cel mai vechi oraş, Ribe, a fost fondat în jurul anului 700.

Până în secolul al 10-lea danezii au fost cunoscuţi sub numele de vikingi, colonizând, atacând şi având relaţii comerciale cu toate regiunile Europei, alături de norvegieni şi suedezi. Exploratori vikingi au descoperit Islanda din greşeală, în drum spre Insulele Faroe.

În diferite momente, regele Danemarcei a controlat părţi din Anglia şi Irlanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Franţa, în special Normandia şi Insulele Virgine, Tranquebar în India, Estonia şi ceea ce este astăzi Germania de nord. Scania, Blekinge şi Halland au făcut parte din Danemarca pentru aproape întreaga sa istorie timpurie, dar au fost cedate Suediei în 1658. Uniunea cu Norvegia a fost dizolvată în 1814, când Norvegia a intrat într-o nouă uniune cu Suedia (până în 1905).

Mişcarea liberală şi naţională daneză a căpătat avânt în anii 1830, şi, după Revoluţiile de la 1848 din Europa, Danemarca a devenit o monarhie constituţională, la 5 iunie 1849.

După al doilea război din Schleswig (în daneză: Slesvig), în 1864, Danemarca a fost forţată să cedeze Schleswig-Holstein Prusiei, înfrângere ce a marcat pentru totdeauna identitatea naţională daneză. Din acest moment, Danemarca a adoptat o politică de neutralitate, rămânând prin urmare neutră in timpul primului război mondial. În urma înfrângerii Germaniei, Danemarcei i s-a oferit de către puterile de la Versailles returnarea provinciilor Schleswig-Holstein. Temându-de de atitudinea revanşardă germană, Danemarca a refuzat Holstein şi a insistat asupra organizării unui plebiscit în ceea ce priveşte returnarea provinciei Schleswig. În 1920, în urma plebiscitului, Schleswigul de nord a reintrat în componenţa Danemarcei.

În ciuda continuei neutralităţi, Danemarca a fost invadată de Germania (Operaţiunea Weserübung), pe 9 aprilie, 1940. Deşi i s-a acordat iniţial autonomie (până în 1943 din cauza unei foarte active mişcări de rezistenţă), Danemarca a rămas ocupată militar de-a lungul întregului război. Danezii au avut o puternică simpatie pentru cauza aliată; 1900 de ofiţeri de poliţie danezi au fost arestaţi de către Gestapo şi trimişi, sub pază, pentru a fi deţinuţi la Buchenwald. După război, Danemarca a devenit unul dintre membrii fondatori ai NATO şi, în 1973, s-a alăturat Comunităţii Economice Europene (mai târziu, Uniunea Europeană).

modifică Geografie

Harta Danemarcei

Pentru detalii, vezi articolul  geografia Danemarceivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Danemarca este constituită din peninsula Iutlanda (Jylland) şi 443 insule care au primit nume. Dintre acestea, 76 nu sunt locuite. Cele mai mari insule sunt Zealand (Sjælland) şi Funen (Fyn). Insula Bornholm se află mai la est de restul ţării, în Marea Baltică. Multe dintre insulele mai mari sunt legate prin poduri; Podul Oresund leagă Zealand de Suedia, Marele pod al centurii leagă Funen de Zealand, şi Micul pod al centurii leagă Iutlanda de Funen. Feriboturile fac legătura cu insulele mai mici.

Ţara este în cea mai mare parte plată, cu mici zone înalte, cel mai înalt punct natural fiind Møllehøj, la 170,86 de metri. Alte dealuri în aceaşi zonă, la sud-est de Århus sunt Yding Skovhøj cu 170,86 metri înălţime şi Ejer Bavnehøj cu 170,77 metri. Suprafaţa apelor interne este de 210 km² (Danemarca de Est), respectiv 490 km² (Danemarca de Vest).

Climatul este temperat, cu ierni blânde şi veri răcoroase. Iernile nu sunt deosebit de friguroase, având temperaturi medii în jur de 0,5 °C, iar verile sunt răcoroase, cu medii de 16 °C. Vântul suflă foarte des, fiind mai puternic pe timpul iernii şi mai slab vara. Danemarca are, în medie, 170 de zile ploioase pe an, cele mai puternice ploi apărând în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie.^[1]

Oraşele principale sunt capitala Copenhaga (pe Zealand), Aarhus, Aalborg (în Iutlanda) şi Odense (pe Funen).

modifică Subdiviziunile Danemarcei

Pentru detalii, vezi articolul  subdiviziunile Danemarceivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Danemarca este împărţită în 5 regiuni (daneză regioner, singular: region) şi 98 de comune. Regiunile au fost create în 1 ianuarie, 2007 ca şi parte a Reformei Municipale Daneze, pentru a înlocui organizarea tradiţională a ţării în 13 amtere şi 270 kommuner (echivalentul comunelor).

Insulele Feroe şi Groenlanda sunt, de asemenea, parte a Regatului Danemarcei, dar sunt regiuni autonome care se auto-guvernează.

modifică Politică

Pentru detalii, vezi articolul  politica Danemarceivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Danemarca este cea mai veche monarhie din Europa. În 1849 a devenit o monarhie constituţională odată cu adoptarea unei noi constituţii. Monarhul este şeful formal al statului, un rol mai mult ceremonial, deoarece puterea executivă, exercitată de monarh, este exercitată prin cabinetul de miniştri, primul ministru fiind primul între egali (primus inter pares). Puterea legislativă este deţinută atât de monarh cât şi de Parlamentul danez, cunoscut sub numele de Folketinget, care este constituit din (nu mai mult de) 179 de membri. Puterea judecătorească este deţinută de Curtea daneză.

Alegerile pentru parlament trebuie să aibă loc la interval de maxim patru ani, dar primul ministru poate cere alegeri anticipate. Dacă parlamentul dă un vot de neîncredere primului ministru, întregul guvern demisionează. Ţara este deseori condusă de guverne minoritare.

În Danemarca este practicat votul universal şi în toate chestiunile, legea daneză consideră femeile egale bărbaţilor.

Pedeapsa cu moartea a fost abolită în Danemarca în 1930. A fost reintrodusă pentru scurt timp după al doilea război mondial, la presiunea publică. 46 de oameni au fost executaţi pentru crime de război, după care pedeapsa cu moartea nu a mai fost aplicată ani întregi. În cele din urmă în 1978 a fost din nou abolită. Este ilegală prin lege extrădarea unei persoane într-o ţară unde ar fi sub riscul pedepsei cu moartea.

modifică Economie

Pentru detalii, vezi articolul  economia Danemarceivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Are o economie de piaţă modernă, ce cuprinde agricultură de înaltă performanţă, industrie pe scară largă şi redusă modernă, un sistem social bine pus la punct, un nivel de trai ridicat, o monedă naţională stabilă şi o dependenţă ridicată de comerţul extern. Danemarca este un exportator net de alimente şi energie şi are un excedent extern confortabil.

75% din muncitorii danezi fac parte dintr-un sindicat afiliat Confederaţiei daneze a sindicatelor. Relaţiile dintre sindicate şi angajatori sunt de cooperare: sindicatele joacă un rol important în managementul locului de muncă, şi sunt reprezentate în majoritatea consiliilor administrative ale companiilor. Regulile legate de orarul de muncă şi salarii sunt negociate între sindicate şi angajatori, cu o implicare minimă din partea guvernului.

Guvernul a reuşit să atingă şi chiar să depăşească criteriile economice pentru participarea la faza a treia (o monedă europeană comună) a Uniunii economice şi monetare a Uniunii Europene (EMU), Danemarca, într-un referendum în septembrie 2000, a confirmat decizia de a nu se alătura celorlalte 12 ţări membre ale UE care au adoptat euro. Chiar şi asa, moneda daneză rămâne legată de euro.

Danemarca s-a plasat de asemenea pe primul loc în topurile legate de mediul de afaceri electronic în ultimii doi ani.

modifică Transporturi

Pentru detalii, vezi articolul  transporturile în Danemarcavezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În ultimele decade Danemarca a făcut investiţii enorme în construcţia de drumuri şi căi ferate care să lege Zealand de Malmö, Suedia (Podul Øresund), şi între Zealand şi Funen.

Principalul operator de transporturi pe calea ferată este Danske Statsbaner (Compania de Căi Ferate Daneze) pentru călători şi Railion pentru transporturi de marfă. Copenhaga are un sistem propriu de Metro.

Compania de transporturi naţionale daneze (împreună cu Norvegia şi Suedia) este Scandinavian Airlines System (SAS), iar Aeroportul din Copenhaga este cel mai mare din ţară.

Legătura cu Insulele Faroe se face cu feribotul.

modifică Cultură

Pentru detalii, vezi articolul  cultura Danemarceivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Moară de vânt în Danemarca

Probabil cel mai faimos danez este de fapt un personaj literar englez: Hamlet, personajul piesei cu acelaşi nume de William Shakespeare, al cărui decor este castelul real Kronborg în Helsingør, la nord de Copenhaga. Un alt danez binecunoscut este Hans Christian Andersen, cunoscut în Danemarca drept H. C. Andersen, un autor cunoscut mai ales pentru poveştile sale pentru copii, precum Noile straie ale împăratului, Mica sirenă, şi Răţuşca cea urâtă.

modifică Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Danemarca:

• Vestigiile istorice de la Jelling (1994)
• Catedrala din Roskilde (1995)
• Castelul Kronborg din Helsingør (2000)
• Fiordul glaciar de la Ilulissat (2004)

modifică Vezi şi

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Danemarca

• Listă de oraşe din Danemarca
• Groenlanda şi Insulele Feroe (teritorii dependente ale Danemarcei)
• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

modifică Legături externe

• ro da Site dedicat Danemarcei
• Site-ul Monarhiei daneze

	Subiecte Danemarca --- Danezi --- Limba daneză
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Legi  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  •

Consiliul Nordic / Scandinavia
Danemarca • Finlanda • Islanda • Norvegia • Suedia Membri asociaţi: Insulele Åland • Insulele Feroe • Groenlanda

v • d • m Uniunea Europeană şi ţări candidate la extindere
Membri	Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria
State cu statutul de candidat	Croaţia • Republica Macedonia • Turcia

v • d • m Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN)
Ţări membre	Belgia • Bulgaria • Canada • Danemarca • Estonia • Franţa • Germania • Grecia • Islanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Norvegia • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Statele Unite • Turcia • Ţările de Jos • Ungaria
Ţări candidate	Albania • Croaţia • Republica Macedonia

v • d • m Ţări dezvoltate
Andorra • Australia • Austria • Belgia • Canada • Coreea de Sud • Danemarca • Elveţia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Israel • Italia • Japonia • Liechtenstein • Luxemburg • Monaco • Norvegia • Noua Zeelandă • Portugalia • Regatul Unit • San Marino • Singapore • Spania • Statele Unite ale Americii • Suedia • Taiwan • Ţările de Jos • Vatican

v • d • m Europa
State suverane	Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente şi autonome	Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute	Abhazia ³ • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud ³ • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.