Dan I.html |
| | | ca | | | de | | | en | | | es | | | fr | | | it | | | nl | | | no | | | pl | | | pt | | | ru | | | ro | | | fi | | | sv | | | tr | | | vo | | |
| |  |
| Dan I | ||
|---|---|---|
| Domnitor al Ţării Româneşti | ||
 |
||
| Dinar de argint emis de Dan I | ||
| Domnie | 1383 - 23 septembrie 1386 | |
| Născut | 1354 | |
| Decedat | 23 septembrie 1386 | |
| Predecesor | Radu I | |
| Succesor | Mircea cel Bătrân | |
| Căsătorit cu | Doamna Maria | |
| Urmaşi | Vlad I ? Dan al II-lea Ioan |
|
| Tată | Radu I | |
| Mamă | Doamna Ana | |
Dan I (n. 1354 - d. 23 septembrie 1386), domnitor al Ţării Româneşti între c1383 sau 1385 - 23 septembrie 1386) este fiul lui Radu I şi frate vitreg al lui Mircea cel Bătrân.
În general se acceptă teoria conform căreia Dan I nu a fost asociat la domnie, succesiunea acestuia având loc după decesul părintelui său. Ultima menţionare ca fiind în viaţă a lui Radu I este din anul 1380 iar prima menţionare ca voievod a lui Dan I din 31 august 1385, pe un clopot donat de un jupan Dragomir mănăstirii Cotmeana pe care apare o inscripţie din care aflăm că acest eveniment s-a petrecut „[...]în zilele binecredinciosului domn Io Dan voievod [...]”[1].
Domnia sa, atât cât este cunoscută, se încadrează în jaloanele obişnuite ale primilor Basarabi, oscilând între dorinţa de intărire a puterii interne şi eliminarea pretenţiilor coroanei maghiare şi încercarea de expansiune în spaţiul sud-dunărean prin diversele intervenţii în luptele interne din statele creştine atât bulgăreşti cât şi sârbeşti.
Pe plan intern emite monedă proprie: ducatul, cu greutatea medie 0,50 gr., şi banii anepigrafi, de 0,20 gr. Ducaţii aparţin tipului comun: pe avers — scut despicat fasciat (în primul câmp) şi cu o siglă; pe revers — coif şi acvilă. Banii au o acvilă (pe avers) şi o cruce cu braţele ancorate şi cu câte o treflă (pe revers). S-au păstrat şi monede cu numele lui Dan şi Mircea ca domni asociaţi.
Dan I este voievodul care termină lucrările la Mănăstirea Tismana căci „[...] la începutul domniei dăruite mie de Dumnezeu am aflat în ţara domniei mele, la locul numit Tismana, o mănăstire nu întru toate terminată, pe care sfântrăposatul, binecinstitorul voievod Radul, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie, dar n-a sfârşit-o din pricina scurtimii vieţii[...]“, aşa cum sună actul de danie din 3 octombrie 1385[2].
Relaţiile cu Ungaria sunt încordate şi în timpul domniei lui Dan. Un document posterior, din 1390, de la regele Sigismund de Luxemburg, aminteşte de vremea „în care Dan voievod cu o puternică oaste a năvalit în ţinuturile castelului nostru Mihald (Mehadia)”. Motivele care au determinat pe Dan să poarte acest război nu le cunoaştem; bănuim însă că voievodul muntean a vrut să reia posesiunile de odinioară ale lui Vladislav I, Amlaşul, Făgăraşul şi partea ce rămăsese ungurilor din Banatul de Severin. De asemenea este necunoscut şi rezultatul luptelor, căci trâmbiţata victorie maghiară nu se confirmă în avantajele pe care, se pare că numai voievodul român le trage, reluând în stăpânire teritoriile revendicate.
Moartea voievoului este iarăşi subiect de dispută. Istorici mai vechi preiau şi susţin cronica lui Chalcocondil în care Dan I pică victimă comploturilor fratelui său mai mic Mircea, care se răscoală împreună cu mai mulţi boieri asasinându-l. Mai credibilă este însă „Cronica anonimă bulgară” [3], contemporană evenimentului, care afirmă că voievodul ar fi murit pe 23 septembrie 1386 asasinat când era într-o campanie militară îndreptată împotriva ţarului Bulgariei de răsărit Şişman, ajutat de otomani, în timp ce îl sprijinea pe unchiul său, Sracimir, ţarul bulgar de la Vidin.
modifică Note
- ^ Constantin Bălan „Inscripţii medievale şi din Epoca Modernă a României. Judeţul istoric Argeş (Sec. XVI-1848)”, Bucureşti, 1994, p. 192-193.
- ^ D.I.R., B, Veacul XIII, XIV şi XV, p. 32-33.
- ^ Ioan Bogdan „Contribuţii la istoriografia bulgară şi sârbă” în „Scrieri alese”, Bucureşti, 1968, p. 266.
modifică Vezi şi:
| Predecesor: Radu I |
Domnitor al Ţării Româneşti 1383 - 1386 |
Succesor: Mircea cel Bătrân |
