|
|||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||
Buddha (Sanskrit, Pali, altele: literal Cel Treaz, din rădăcina: √budh, "a trezi") este un titlu folosit în Budism pentru toţi cei care şi-au împlinit potenţialul de dezvoltare personală, descoperindu-şi luminarea (bodhi), deşi este adesea folosit pentru a se referi la Siddhartha Gautama, fondatorul Budismului. În general, Budiştii nu îl consideră pe Siddhartha Gautama — care a trăit aproximativ între 623 î.Hr. şi 543 î.Hr., şi a obţinut bodhi în circa 588 î.Hr. — ca fiind primul sau ultimul Buddha. Din punctul de vedere al doctrinei Budismului clasic, Buddha este oricare persoană care redescoperă Dharma şi atinge luminarea, adunând suficientă karma pozitivă pentru a reuşi în acest scop. Au existat multe astfel de fiinţe de-a lungul timpului cosmic. Deci Gautama Buddha (cunoscut sub numele religios de Shakyamuni) este un membru al unei linii spirituale de Buddha Supremi, care vine din trecutul întunecat şi merge în viitorul îndepărtat. Predecesorul său imediat a fost Dipankara Buddha, şi succesorul său va fi numit Maitreya. Budismul recunoaşte trei tipuri de Buddha, dintre care termenul simplu de Buddha este rezervat primului tip, acela de Samyaksam-buddha (Pali: Samma-Sambuddha). Obţinerea Nirvanei este acelaşi lucru, dar un Samyaksam-buddha deţine mai multe calităţi şi capacităţi decât celelalte două tipuri. Istoricul Buddha pare să se fi prezentat nu ca zeu sau mântuitor, ci ca un profesor capabil să ghideze fiinţele simţitoare în afara samsarei. Totuşi, multe forme ale Budismului recunosc tipul de mântuitor. Diferenţele teoretice dintre Buddha, bodhisattva, dharmapala (zeităţi protectoare), yidam ("zeităţi tutelare"), şi "zei" (Sanskrit deva, Tibetană lha) dispar în practică. În orice caz, toţi sunt văzuţi în contextul Budismului ca fiind fără existenţă fizică, calitate pe care nici o religie teistică ar oferi-o "zeului" său. Anumite învăţături ale lui Buddha din unele sutra Mahayana se opun cu fermitate ideii că nici Buddha (în stadiul extraordinar de Dharmakaya) nu este într-adevăr real pentru eternitate (vezi secţiunea "Eternul Buddha" de dedesupt): potrivit acestei doctrine mai puţin răspândite, doar tărâmul samsara nu are esenţă eternă, pe când dacă atribuim aceeaşi caracteristică lui Buddha, comitem o gravă ofensă şi ne îndepărtăm periculos de la calea autenticei Dharma (vezi Nirvana Sutra).
Sculptură din timpul dinastiei Tang a lui Amitabha Buddha, găsită în the Peştera Templului Izvorului Ascuns, Grotele Longmen, China.
Fericirea din Nirvana, conform Budismului, este accesibilă tuturor fiinţelor — deşi ortodoxismul presupune că mai întâi trebuie să te naşti ca om. Accentuând această universalitate, Budismul se referă la mulţi Buddha şi de asemenea la mulţi bodhisattva - fiinţe încredinţate Luminării, care jură
modifică Eternul Buddha
Statuie a lui Buddha în Hyderabad, India.
Ideea unui Buddha etern este o noţiune de obicei asociată cu scriptura Mahayana, Lotus Sutra. Acea sutra ne arată că Buddha a devenit Treaz acum un număr infinit, nemăsurabil, de neconceput de miliarde de ere ("kalpas") şi că viaţa sa este "pentru totdeauna existentă şi interminabilă". Dintr-o perspectivă umană, se pare că Buddha a existat mereu. De fapt, însăşi sutra nu conţine în mod direct fraza "eternul Buddha"; totuşi noţiuni similare se găsesc în alte scripturi Mahayana, notabilă fiind Mahaparinirvana Sutra, care îl prezintă pe Buddha ca cel mai real, eternul ("nitya"/ "sasvata"), neschimbătorul, preafericitul, purul Eu (Atman) care, ca şi Dharmakaya, nu cunoaşte început sau sfârşit. Regele Tantra Atoate-Creator conţine în plus o viziune panteistică a lui Samantabhadra Buddha ca eternul, primordialul Buddha, Mintea Trezită a bodhi, care spune: "Din vremurile antice, eu sunt Buddha celor trei timpuri [trecut, prezent şi viitor]." Noţiunea unui Buddha etern găseşte poate rezonanţă în ideea mai timpurie a unei eterne Dharma/Nirvana, despre care se zice că este întrupată în Buddha. Doctrina unui Buddha etern nu este, în orice caz, o trăsătură a Budismului Theravada. Bătrânii Şcolii de Budism, care susţine că păstrează învăţăturile originale ale lui Buddha încă de la primul mare recital (al doilea a condus la divizarea în Theravada şi Mahayana), pun mare valoare pe cuvintele Maestrului că 'nimeni nu este etern', şi cred că până şi viaţa celor luminaţi are, într-adevăr, un sfârşit. De asemenea, în Theravada apare şi noţiunea de anatta, ca una dintre 'trilakshana' (cele trei caracteristici ale realităţii): aceasta reprezintă ideea că nu există o entitate definită, fixată, neschimbătoare constituind o "persoană" care trece dintr-o viaţă în alta; interpretarea Theravadină (ca şi cea a majorităţii şcolilor budiste) asupra "anatta" neagă de asemenea existenţa unui suflet fixat, neschimbător, personal. Conceptul care ia locul sufletului este 'Bhava' ("devenirea"), care este un flux continuu de energii proiectate karmic, care derivă din şi dau naştere gândurilor şi emoţiilor. Pe de altă parte, Budismul Mahayana consideră aceste învăţături ca fiind incomplete şi oferă doctrina complementară a unei Individualităţi pure (ipostaza eternă, deşi nesubstanţială, a lui Buddha) care nu mai generează karma şi care există pentru eternitate în tărâmul Nirvana, din sfera căruia poate fi trimis ajutor fiinţelor lumeşti suferinde sub forma unor diverşi Buddha fizici tranzitorii ("nirmanakayas"). Deşi corpurile acestor Buddha întrupaţi sunt pradă bolilor, degradării şi morţii - ca toate lucrurile nepermanente - Tathagata salvatoare sau Dharmakaya din spatele lor este întotdeauna liberă de neputinţă, nepermanenţă sau mortalitate. Este acest Dharmakaya-Buddha transcendent şi totuşi omniprezent cel care este prezent în anumite sutre Mahayana importante şi prezentat ca fiind inşanjabil şi etern şi este legat foarte strâns de însăşi Dharma. Conform Mahayana Mahaparinirvana Sutra, fiinţele lumeşti nu reuşesc să vadă eternitatea lui Buddha şi a Adevărului său (Dharma). Buddha comentează acolo: "Eu spun că cei care nu ştiu că Tathagata Buddha este etern sunt cei orbi din punct de vedere congenital." Această opinie, trebuie notat, este străină de Budismul Theravada obişnuit. Buddha s-a născut si a trait în Nepal. modifică 33 de Semne ale lui Buddha1. Calcă cu toată talpa odată modifică Nume ale BuddhaÎn cele mai multe ţări Theravada, există un obicei al Budiştilor să ţină festivaluri complexe pentru a-i onora pe cei 28 de Buddha. În Cronici ale Buddha (Buddhavamsa), se face referire la doar 24 de Buddha apăruţi înaintea lui Gautama Buddha. Următoarele sunt numele celor 28 de Buddha: 1. Tanhankara, 2. Medhankara, 3. Saranankara, 4. Dipankara, 5. Kondnna, 6. Managala, 7. Sumana, 8. Revata, 9. Sobhita, 10. Anomadassi, 11. Paduma, 12. Narada, 13. Padumuttara, 14. Sumedha, 15. Sujata, 16. Piyadassi, 17. Atthadassi, 18. Dhammadassi, 19. Siddhatta, 20. Tissa, 21. Pussa, 22. Vipassi, 23. Sikhi, 24. Vessabhu, 25. Kakusandha, 26. Konagamana, 27. Kassapa, 28. Gautama modifică Surse
modifică Vezi şi
modifică Legături externe
|
| All Right Reserved © 2007, Designed by Stylish Blog. |