Big Bang.html |
| | | ca | | | de | | | en | | | es | | | fr | | | it | | | nl | | | no | | | pl | | | pt | | | ru | | | ro | | | fi | | | sv | | | tr | | | vo | | |
| |  |
 |
Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol sau secţiune trebuie îmbunătăţită. Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în 2005 |
Big-Bangul este una din cele mai răspândite teorii cosmologice, fiind admis de majoritatea astrofizicienilor ca model standard de formare a universului. Teoria Big Bang se referă la o explozie de energie şi materie care a dus la existenţa universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se extinde şi de ce pare a fi uniform în toate direcţiile (după cum susţine George Gamow).
Cuprins |
modifică Teorii şi suportul ştiinţific despre producerea Big–Bangului
Edwin Hubble a descris universul ca fiind în continuă extindere, dând cosmologilor "temă pentru acasă". Ideea de la care pornesc este aceea că la începuturi, cu miliarde de ani în urmă, universul nu exista. A fost doar un punct, numit punct de singularitate, ceva fără dimensiune şi cu energie nedefinită. La momentul zero, acest punct a ieşit din starea lui de singularitate, nu se ştie de ce, şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul. În 1940 fizicianul ruso-american George Gamow şi asistenţii săi Ralph Alpher şi Robert Herman au lansat ideea de explozie incandescentă de materie şi energie la începuturile universului. Această teorie poartă numele de "big bang", dat de astronomul englez Fred Hoyle în 1950.
Sunt trei indicii majore că Big-Bangul s-a produs :
- Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-15 miliarde de ani, adică vechimea Universului.
- Analiza luminii emise de galaxii indică că obiectele galactice se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate ceea ce sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spaţiului;
- În toate regiunile universului există o radiaţie foarte slabă care-i un fel de fosilă, ecou al torentelor de căldură şi lumină din primele clipe ale Universului.
modifică Limitele cunoaşterii momentelor de început ale Big-Bangului
Astrofizicienii iau ca punct de plecare 10-43 de secunde după explozia originară (Big Bang). La această vârstă tot Universul era conţinut într-o sferă de 10–33 centimetri (nucleul de atom este de 10–13 centimetri). Temperatura era de 1032 grade.
Fizicienii nu pot explica apariţia Universului de la secunda zero (din momentul iniţial); ei nu pot merge înainte de acel 10–43 secunde; se izbesc de „zidul lui Planck” (ştiinţa este incapabilă să explice comportamentul atomilor în condiţiile în care forţa de gravitaţie devine extremă iar forţa de gravitaţie exista deja în universul de 10–33 centimetri). „Zidul lui Planck” reprezintă de fapt existenţa limitelor minime fizice ale cunoaşterii; una din barierele fizice este „quantumul de acţiune” sau constanta lui Planck =6626,11–34 Joule / secundă care reprezintă cea mai mică dintre cantităţile de energie existente în lumea noastră fizică, adică limita divizibilităţii spectrale şi, prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilităţi. Prin analogie există o „lungime ultimă” numită şi „Lungimea lui Planck” şi „Timpul lui Planck” care este cea mai mică unitate de timp posibilă.
modifică Originea Big–Bangului
Există două importante curente care tratează originea Big-Bangului:
- Susţinătorii unuia dintre ele afirmă că înainte de 10–34 secunde după Big–Bang (care reprezintă timpul ce a putut fi determinat de fizicieni) a fost un ocean de energie infinită; perfecţiunea Universului; simetrie absolută înainte de Creaţie; atemporalitate.
În apropierea Timpului („zidului”) lui Planck, când temperatura avea nivelul său maxim şi când din supa primordială (amestecul materie - radiaţie) respectiv oceanul de energie incomensurabilă nu existau încă interacţiuni diferenţiate, universul avea o simetrie perfectă. Lumea, cum este cunoscută, nu este decât vestigiul asimetric al unui univers care era, odinioară, perfect simetric. Această teorie induce idealismul, creaţionismul .
- Altă teorie contrară celei a creaţionismului este teoria contracţiei şi extensiei nesimultane a materiei în Univers care postulează că:„Materia se concentrează şi expandează, se transformă în energie şi apoi din nou în materie, în mod permanent, în diferite centre ale universului infinit , procesul acesta fiind nu numai consecutiv pentru anumite zone cosmice dar şi nelimitat în timp şi spaţiu, materia nu ia naştere din nimic. Procesul formării Universului nu a început niciodată şi nu a fost iniţiat de nimeni; el este un proces natural, obiectiv, perpetuu şi nelimitat.”(pag. 23 din cartea Terra incognita a lui Renato Zamfir).
Gamow şi studenţii săi au ajuns la concluzia ca unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiaţii, care se presupune ca datează din perioada big bang-ului şi încă mai circulă prin univers. S-a mai descoperit că cele mai uşoare elemente ca hidrogenul, deuteriul şi heliul au fost primele elemente în univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetătorii susţin că elementele mai grele decât heliul şi mai uşoare decât fierul s-au format în procesul nuclear în stele, iar cele mai grele elemente (mai grele decât fierul) s-au format în urma exploziilor supernovelor.
modifică Cercetări fizico–matematice privind momentul de început al Big–Bangului şi cauzele care au determinat explozia iniţială
Sunt fizicieni şi matematicieni care, pe baza calculelor matematice, caută să găsească explicaţii asupra momentului zero al Exploziei Iniţiale numite Big Bang. Astfel:
- Teoria / fizica cuantică a permis unor cercetători fizicieni să emită o serie de teorii referitoare la cauza care a determinat Big-Bangul. Demonstraţiile făcute în cadrul şi pe baza teoriei fizicii cuantice precum că o particulă poate fi detectată în două locuri în acelaşi timp, (de unde concluzia că particula este într-o permanentă (continuă) vibraţie), au generat ideea că spaţiul şi timpul sunt abstracţiuni, iluzii.
- Există şi teoria "supragravitaţiei", bazată pe faptul că forţa gravitaţională este mult prea mică în raport cu forţa electromagnetică sau cu alte forţe, (deşi în Univers se manifestă ca o forţă deosebit de mare dar şi atotcuprinzătoare), ce a postulat că gravitaţia se scurge într-un Univers paralel şi că forţa gravitaţională ce rămâne în Universul nostru este mult diminuată.
Ambele teorii au condus la dezvoltarea „teoriei membranei” sau Teoria M şi au permis concluzia că în lumea reală trebuie să fie mult mai multe dimensiuni decât cele trei din Universul nostru şi că deci sunt mai multe Universuri.
Într-un laborator din SUA s-a reprodus într-o experienţă, pentru o milionime de secundă (10–7 secunde), modul cum ar fi fost starea materiei imediat după Big–Bang. Ideea este că Big–Bangul a făcut să explodeze punctul ce conţinea o enormă cantitate de energie şi care, datorită condiţiilor, a început să se transforme în materie – „supa primordială” care nici teoretic nu poate fi bine definită ! Materia rezultată imediat după Big–Bang (supa primordială) a fost denumită plasma; experimentul în care s-a obţinut această plasmă a constat într-un bombardament de particule de aur greu şi de deuteriu (izotop al hidrogenului) [BBC- emisiune din 28.06.2003 ora 8:15 - www.bbc.ro].
modifică Expansiunea universului
Nu e defapt decat inertia înca detinuta de galaxii dupa big bang. Dupa ce aceasta energie se va epuiza,galaxiile ar trebui sa se atragâ din nou într-un punct comun,o singularitate,
modifică Originea radiaţiei cosmice de fond
modifică Bibliografie
- Hubert Reeves, Răbdare în azur; evoluţia cosmică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
- Renato Zamfir – Ipoteza paleoastronautică (terra incognita) Editura Saeculum I.O. Bucureşti, 2001.
- Jean Guiton, Grichka Bogdanov, Igor Bogdanov, Dumnezeu şi ştiinţa, editura Harisma, Bucureşti, 1992